,,Răul era acolo, printre ei, mergea în două picioare și emitea judecăți cu limbă de om.” Această ficțiune istorică este inspirată din evenimente reale petrecute în sec. al XVII-lea, în Peninsula Scandinavă: vânătoarea de vrăjitoare, asuprirea comunităților sami, impunerea protestantismului. În urma unei furtuni anormal de puternice, insula Vardø rămâne fără locuitorii bărbați, aceștia aflându-se în momentul respectiv la pescuit, pe mare. În lipsa hranei, un grup de femei decide să iasă la pescuit, pe ,,marea plină de balene și de foci, și de furtuni, și de bărbați înecați și pierduți pentru totdeauna”. Acest fapt este considerat, însă, de locuitoarele credincioase rămase la mal o dovadă de păgânism. Preotul insulei le sfătuiește să rămână la sarcinile casnice și să nu se implice în activități menite bărbaților. La scurt timp este trimis pe insulă un împuternicit al regelui, un om al Bisericii, extrem de riguros în impunerea religiei sale și în descoperirea practicilor păgâne… vrăjitorești. Stigmatizarea cu fierul roșu. Strangularea. Arderea de vie. Asta e pedeapsa pe care împuternicitul o aplică femeilor care se abat de la canoanele stricte ale religiei, care practică diverse activități sau ritualuri neobișnuite. Am parcurs povestea cu sufletul la gură, iar scriitura este și ea de apreciat. Autoarea a reușit să-mi stârnească emoții puternice, de toate felurile. Am empatizat cu cele două protagoniste și l-am urât pe împuternicit. Atmosfera și spațiul sunt descrise în detaliu și inevitabil te trezești prins în poveste, la mila mării și a bărbaților. Mirosul jilav de blană udă, fum înecăcios, aluat dospit și pește crud ajunge până la tine, în colțul tău de cititor. Furia mării te ține alert, frigul te pătrunde nemilos, strigătele femeilor te înfioară, focul te mistuie… Da! O recomand!❤️

Fictiunea istorica ,,Gemenele de la Auschwitz” ne prezinta povestea surorilor Stasa si Perla. Gemenele ajung în lagarul condus de doctorul Joseph Mengele, cunoscut ca ,,Îngerul Mortii”, unde sunt supuse experimentelor stiintifice ale acestuia. În aceasta carte veti descoperi: - obsesia unui doctor pentru perfectiunea genetica; - atrocitati medicale induse; - cruzime si suferinta (fizica si emotionala); - copii gemeni si liliputani despartiti de familie; - o legatura speciala între gemeni; - un pian (cu o clapa lipsa); - picturi cu maci; - jocul Clasificarea Organismelor; - un pacient albastru; - o gradina zoologica… pentru oameni; - lupta pentru supravietuire. V-am intrigat? Recomand cartea pasionatilor de fictiune istorica. Pregatiti-va pentru o poveste ce va va starni emotii puternice si… lacrimi.

Mi-a placut tare mult cartea. Imi pare rau ca am subestimat-o si am amanat-o atata timp. Mi s-a parut un mix echilibrat de romance si fictiune istorica. Autoarea a acordat multa atentie atat constructiei personajelor, cat si povestii. Descrierile despre razboi sunt verosimile si au un impact puternic, motiv pentru care nu as recomanda aceasta carte cititorilor prea tineri. Nu va speriati de dimensiunea cartii! Se citeste foarte repede si usor, te intriga dupa fiecare pagina si te tine in priza pana la final. Recomand si al doilea volum, Tatiana si Alexander, care mi-a placut la fel de mult!

,,Prima mea carte” este o antologie care cuprinde texte scrise de 20 de autori, editori, traducători și alți oameni ce activează în lumea cărților. Fiecare își prezintă amintirile despre prima carte citită, iubită, împrumutată, urâtă, publicată, furată, ruptă, tradusă, răscitită sau jucată (!?). Din cele 20 de nume, am recunoscut doar 3 (Șerban Foarță, Mihail Vakulovski și Lucian Mândruță), dar am rezonat cu o mare parte din povești.

În cartea de față, autoarea povestește despre problemele cu care s-a confruntat înainte, în timpul și după prima sarcină, în ceea ce privește nesiguranța capacităților sale materne și cariera literară. Elif ne vorbește despre lipsa încrederii în sine, haosul interior, depresia postnatală, pauza (involuntară) de la scris și revenirea în lumea cuvintelor. Elif Shafak ne delectează cu istorioare despre scriitoare celebre precum Mary Ann Evans, Sylvia Plath, Virginia Woolf, Toni Morrison, Zelda Fitzgerald, Louisa May Alcott etc. Ea caută în biografiile acestora rețeta succesului în balanța maternitate - carieră. Ajunge, totuși, la o concluzie evidentă: ,,Nu există o formulă unică pentru maternitate și scris care să ni se potrivească tuturor. Există, în schimb, în această călătorie literară, multe drumuri care duc toate spre aceeași destinație, fiecare la fel de valoros.” Autoarea nu face rabat de la imaginația creatoare și inserează o doză de ficțiune. Ea personifică instanțele sale psihice (fațete diferite ale personalității), transformându-le în Degețici: ,,În adâncul sufletului meu e un harem în miniatură… Sunt niște creaturi mici-micuțe, nu mai mari decât Degețica. Nu pomenesc nimănui despre ele. Dacă aș face-o, aș fi închisă într-un sanatoriu ca schizofrenică. Dar personalitatea nu e schizofrenică prin definiție?”

Incontestabil este că această carte trebuie lecturată cu creionul în mână, pregătit să iei notițe la (aproape) fiecare pagină. Pentru mine a fost extrem de informativă (și chiar revelatoare). Bill Nye abordează subiecte precum: - antiteza Evoluționsim - Creaționism; - principalele teorii ale lui Darwin (selecția naturală, selecția sexuală etc.); - evenimentele majore de extincție în masă (în nr. de 5-6); - vechimea Pământului (4,54 miliarde de ani); - străvechile supercontinente (Rodinia, Pangaea); - taxonomia (știința clasificării speciilor); - calcularea timpului profund (munca radiochimiștilor); - biodiversitate (16 milioane de specii în prezent); - descoperirile recente ale geneticienilor și paleontologilor.

O copertă superbă, ilustrații simpatice, cuvinte însuflețite. Această carte este, de fapt, o culegere de texte scurte, în care autoarea ne împărtășește o parte din EA. Tatiana Țibuleac ne vorbește despre viața ei din Paris, despre oamenii speciali pe care i-a întâlnit de-a lungul vremii, despre amintirile dulci-acrișoare legate de casă (R.Moldova), despre pierderi și reușite, despre discriminare și empatie, despre prietenie și iubire, despre frică și succes, despre boală și optimism, despre violență și curaj, despre cuvinte și gânduri… despre NOI. O recomand tuturor celor care sunt în căutare de motivație, nostalgie, bunătate, blândețe, mângâiere, iubire, omenie… lista rămâne deschisă! Textele mele preferate: Sărăcie, Bucăți, Sânge, Păsări, Frumusețe, Rădăcini, Mizeriile, Cifre, Lacăte, Apusuri

,,Din cer au căzut trei mere” spune povestea unei mici comunități armene de-a lungul a mai multor generații. Locuitorii satului Maran înfruntă necaz după necaz, dar rămân în picioare, ,,sculptați” în piatra pe care își duc traiul. Războaie, secetă, foamete, epidemii, cutremure… toate își fac prezența în istoria acestei comunități izolate. În cartea lui Narine Abgarian veți întâlni: - tradiții și obiceiuri armene; - un prezicător al tragediilor; - un tablou uitat în pod timp de un veac; - un păun ,,salvator”; - o tămăduitoare; - o naștere neașteptată. Stilul autoarei se aseamănă cu cel al lui Marquez, realismul magic fiind la el acasă. ,,Din cer au căzut trei mere” s-a regăsit în top 5 cele mai vândute cărți din 2022 pe Libris . Eu cred că își merită locul. V-o recomand!

Recunosc că începutul cărții nu mi-a stârnit deloc interesul, dar mă bucur că nu am renunțat și că nu am abandonat-o (și eu) pe Sonja. ,,Să bați din palme cu o singură mână” spune povestea familiei Buloh, imigranți sloveni ajunși într-o mică așezare muncitorească din Tasmania, în perioada postbelică. Familia Buloh este formată din Maria, Bojan și Sonja, fiica acestora. Chiar dacă s-au căsătorit din iubire, relația dintre cei doi soți a fost, treptat, zdruncinată de evenimentele marcante prin care aceștia au trecut. Războiul le-a frânt orice speranță și orice entuziasm pentru un viitor luminos. Într-o noapte de iarnă, Maria își părăsește copilul, soțul și casa, plecând fără justificare… Viața lui Bojan și a fetiței sale de doar 3 ani, Sonja, se schimbă profund după dispariția Mariei. Cartea urmărește povestea celor doi, tată și fiică, în lipsa Mariei, și scoate la suprafață toate problemele cu care se confruntă o familie disfuncțională: traume, depresie, conflicte, tulburări, lipsuri, alcoolism, violență… A fost o lectură tulburătoare, ce mi-a frânt inima și apoi mi-a lipit-o, stângaci, înapoi. Am compătimit-o pe Sonja și m-am revoltat pe decizia Mariei. Am trecut printr-un roller coaster de stări, întâlnind lemn (tată) și dantelă (mamă), iubire și ură, luptă și deznădejde, moarte și viață…

Această carte reprezintă o amplă scrisoare pe care centenara Violeta i-o adresează nepotului său, Camilo. Violeta își povestește veacul trăit între cele două repere marcante, febra spaniolă din 1920 și pandemia covid-19 din 2020. Copilăria trăită în marele conac al familiei, adolescența petrecută în provincie (,,unde se trăia cu o întârziere de câteva decenii”), tinerețea împărțită între afaceri și relațiile amoroase, o căsnicie eșuată, o relație toxică în cadrul căreia au rezultat doi copii, relația cu fiul și fiica ei, consecințele războaielor (Războaiele Mondiale, Războiul Rece, revoluțiile civile etc.), efectele epidemiilor, dezastrele produse de cutremure, implicarea în politică, activitatea caritabilă, sărăcia vs. prosperitatea, moartea vs. viața… toate sunt surprinse în povestea Violetei. Este prima mea lectură de la Isabel Allende, dar cu siguranță vor urma și altele.