"Gaza. Cel mai fierbinte loc de pe Pământ" este o carte din care poți extrage câteva informații utile cu privire la situația curentă din Gaza. Cartea analizează aspectele istorice, religioase, geo-politice și chiar culturale, pe alocuri, din Gaza și Israel. Problema este că fraza de mai sus este singurul lucru bun care se poate spune despre această carte, care este o colecție de greșeli gramaticale, idei care se repetă de foarte multe ori, etc. Cumva, autorul te face să pui sub semnul întrebării inclusiv veridicitatea informațiilor. Cum poți lua de bună o informație care pare să fi fost scrisă în derâdere? Pentru câteva informații interesante extrase, a trebuit să verific dacă, într-adevăr, faptele chiar au avut loc. S-a dovedit că au avut loc, și asta mă face să acord 2 stele. Data start citire: 18.12.2023 Data incheiere citire: 03.01.2024

Cum putem obține o minte conștientă? Având în vedere că mintea și conștiința se obțîn prin conexiunile dintre celulele cerebrale, de ce nu putem obține o minte conștientă și în afara creierului (în special în afara creierului uman)? O comparație de domeniul științifico-fantastic este acea comparație dintre mintea conștientă și inteligența artificială. Această analiză este efectuată de David Eagleman în ultimul capitol al cărții "Creierul: povestea noastră". Cumva unele lucruri după ce le înțelegi îți par extrem de banale. De exemplu, nimic din natură nu este ce pare a fi. Totul este o transformare în impulsuri electrochimice a unor vibrații sau lumini, transformare realizată de receptorii noștri. Cu toate astea, dintr-un spectru foarte larg, reușim să recepționăm foarte puține unde. Ca în cartea "Incognito", David Eagleman transformă informații științifice în niște poveșți foarte ușor de înțeles pentru o persoană mai puțîn familiarizată cu termeni medicali. Prin această transformare, aduce deja o abordare unică, pe care cel puțîn până acum nu am regăsit-o la alți autori.

O carte relativ bună despre sănătatea creierului. Varianta curentă (tradusă în română în 2019) nu cred că conține informații foarte actualizate. Multe dintre ele se mai regăsesc și în alte cărți despre creier mai recente, dar, totodată, foarte multe lucruri s-au schimbat.

O lectură care nu ar trebui să lipsească din lista de cărți citite a nimănui. Omenirea nu trebuie să uite genocidul din secolul 20.

O carte foarte bună, scrisă în stilul caracteristic al lui Yuval Noah Harari. Atât omul preistoric, cât și omul contemporan pare că pot decide asupra vieții altor ființe. În schimb, omul contemporan face ceva mai grav decât omul preistoric: poate decide dispariția anumitor specii de pe acest Pământ.

'We will continue to watch the poverty numbers rise, and the divide between rich and poor countries will continue to grow '. This is how the beginning of the book took the control of my mind. A captivating introducing chapter that helps us to understand better that when someone pretends that he helps a country, actually is the contrary, "the savior" almost always following his interest. And this is how the second part of the book continues. Jason Hickel makes an entirely detailed description regarding how developed countries (like the US, Britain, and the majority of European countries), in order to follow their interests, invaded and controlled the vast majority of developing countries like global South countries, Asian countries, and Latin American countries starting from Columb colonization (when the US were the victims) until contemporary period (after the 2000 year). In the third part, Hickel focuses on the inequalities between poor countries and rich countries, discussing many subjects that facilitate these divides. He makes understandable the causes that accentuate the divide between these two kinds of countries. From the debts that poor countries have to pay to the richest ones to the climate change made (in big percentage) by rich countries, but affect the poor countries. Finally, I have found many solutions for our today's problems. From climate change problems to measuring human well-being, Hickel proposes new approaches that we, as humans, have to think about it and implement as soon as possible. I recommend Hickel and The Divide. Everybody has to understand Hickel's approach and proposals until is not too late.

În introducerea acestei cărți, col. Chris Hadfield povestește parcursul său de la vârsta de 9 ani, când și-a propus să devină astronaut, până la momentul în care a fost ales drept unul dintre cei 4 "câștigători" ai procesului de angajare susținut de NASA. Primul capitol debutează cu o scurtă descriere a celor trei expediții ale sale în spațiu, având un ecart destul de mare între ele. Povestește despre faptul că în prima călătorie în spațiu a unui astronaut nu există prea multe activități concrete, ci mai degrabă este un proces de învățare de la astronauții experimentați. În următoarele capitole, Hadfield povestește despre procesul de pregătire care are loc înainte de efectuarea unei misiuni în spațiu, punând accest pe cât de important este să te pregătești pentru cele mai negative scenarii. Cu alte cuvinte, pregătirea să nu constă doar în simulări în piscină, ci și prin învățarea și perfecționarea în cât mai multe domenii de activitate necesare în misiunile spațiale, dar și prin scenarii de acțiune în cazul decesului (cum va fi anunțată familia și ce se va întâmplă după un asemenea eveniment tragic). Restul cărții este o poveste impresionantă. O poveste care acoperă atât activitatea de astronaut a autorului, cât și întâmplări din perioada petrecută pe Pământ. Drumul către Stația Spațială Internațională, perioada petrecută la bordul acesteia, dar și drumul de întoarcere m-au ținut constant curios. O carte din care afli multe lucruri. Nu doar despre astronauți și spațiu.

Novak Đoković scria această carte în 2013, când ajungea numărul 1 mondial. Am reușit să o citesc la aproape 10 ani de la apariție și constat că Nole se află tot acolo și pare că doar neparticiparea la mai multe turnee din ultimii doi ani i-a încetinit atingerea unor cifre record (cum ar fi cele mai multe titluri Mare Slem câștigate). În cartea de față, Nole vorbește despre intoleranță la gluten pe care un medic i-a descoperit-o accidental în urmă urmării meciurilor lui Nole la TV. Nole mai vorbește și despre copilăria să, despre perioada grea din timpul bombardamentelor Nato în Belgrad și despre cum a descoperit tenisul și de atunci nu a mai renunțat la el.

[edit] O putere sporită a statului coroborată cu o societate slabă duce la apariția Leviatanului Despotic. Dacă statul și instituțille sale sunt absente, iar societatea reușește să se mobilizeze, în realitate va avea loc apariția Leviatanului Absent (deși înainte de citirea acestei cărți m-aș fi gândit că acest lucru va duce prosperitate și libertate), unde socitetatea nu va avea parte de siguranță. Doar când există un echilibru între puterea statului și puterea societățîi ajungem să discutamd despre așa numitul Leviatan Încătușat. Un stat în care societatea va ține sub control statul prin implicare și încredere reciprocă. Aceasta este teoria pe care Daron Acemoglu și James A. Robinson o dezbat în "Coridorul îngust. State, societăți și soarta libertății". Totodată, mai apare și noțiunea de Leviatan de Hârtie, unde statul există și are suficientă putere cât să între pe "Coridor", societatea se implică, dar cu toate astea lipsa de colaborare între cele două părți va duce la apariția unui stat absent pentru cetățenii săi, stat în care oamenii sunt tratați cu ignoranța, iar socitetații îi lipsește cu desăvârșire speranța că va reuși împingerea statului pe Coridor. Încă de pe vremea Greciei antice au existat diverse forme de democrație și pare că, până la apariția unei noi forme de coexistența stat-societate, democrația este singură formă care duce la prosperitate și siguranță. Cu toate astea, în vremurile noastre există atâtea state care încă nu au reușit să între pe Coridor. Autorii cred că există variante prin care acestea ar putea echilibra balanță dintre stat și societate, însă este nevoie de foarte multe implicații.

[edit] A very useful book, which helped me to change the way I see the world. I tried to find it also in the Romanian language, but it isn't translated yet. I'm wondering why... This book is a very good manual if you think about the future of your children and you want them to breathe healthy air. You'll find concrete recommendations regarding what you'll have to do to contribute to a future based on renewable resources. In order to build together our future, I'd like to write down just a few ideas regarding what I consider necessary to remember after reading it: 1. Stopping obsolescence will reduce the waste of materials; 2. Reducing the working time (from 5 days a week to 4 days a week) in order to produce fewer materials; 3. Sharing... Everything we could share: from transportation to living places. I recommend this book and the previous book by Jason Hickel (The Divide: A Brief Guide to Global Inequality and its Solutions) Update after the 2nd read: The last part of the book is an animism manual. It's regarding living with other species (fish, animals, and plants), not about seeing them as resources. It's about protecting all the species from nature and considering them equal to us. We'll be able to take these "souls" from nature and eat them, but we'll have to do this only after we are sure that we'll take only the quantity that nature can regenerate. And, of course, it's important to not forget to give back to nature as much as we take.

[edit] O colecție de articole pe tema Rusia scrise de Armand Goșu din 2006 până în 2022. În aceste articole este amintită istoria recentă, dar și istoria contemporană (în ce privește conflictul din Ucraina). Articolele au fost structurate în patru părți: 1. O prima parte care conține articole în care este dezbătută situația din Rusia (în special după destrămarea URSS). Aici sunt trecute în reviste teme precum reducerea la tăcere a opozanților sistemului la situația recentă cu Aleksei Navalnîi 2. Partea a doua cuprinde articole în care este dezbatura relația dintre Rusia și Occident. Cumva sunt reamintiți "partenerii" lui Vladimir Putin din Europa Occidentală dar și SUA 3. În partea a treia sunt trecute în revista relațiile dintre Rusia și celelalte state din Regiunie, disputele în ce privește petrolul și gazele și cum a evoluat influența Rusiei în aceste state, în special după destrămarea URSS 4. În partea a patra sunt articole în care este dezbătută relația dintre Rusia și Ucraina. De la disputele pe gaze apărute încă din 2006 la conflictul militar aflat încă în desfășurare. Aș trece în revista și aș coborî nota si datorită faptului că, deși cartea este scrisă de un autor român, am găsit foarte multe greșeli gramaticale și exprimări ciudate, dar problema pare să vină de la editură, mai degrabă.

Multe discuții despre importanța exercițiilor fizice au avut loc tot timpul, dar n-am avut ocazia să înțeleg atât de multe informații despre beneficiile acestora până să citesc cartea lui Daniel E. Liberman, carte care, m-am tot întrebat și nu reușesc să înțeleg de ce, cel mai probabil a fost tradusă în română "O istorie naturală a exercițiului fizic". Totul pleacă de la o idee simplă, și anume: Nu am fost făcuți și nu am evoluat să facem mișcare când această nu este întru totul necesară. Oamenii, de-a lungul timpului, au fost nevoiți să facă mișcare cu scopul predominant de a-și procura hrană, lucru observat de Daniel E. Liberman inclusiv la populațiile de vânători-culegători contemporane. Alte câteva idei foarte importante îmi vor rămâne după finalizarea acestei cărți. - Stând așezați perioade indelingate, organismul nostru poate avea niște reacții dăunătoare: de la creșterea nivelului de glucoză în sânge la creșterea inflamațiilor în corp (devenim atacați de propriul corp). - Un subiect interesant, este comparația dintre altergatorii rapizi și cei de resistanță, rolul genelor în a dezvoltă performanțe într-o direcție sau altă (rol destul de scăzut), dar și beneficiile antrenamentelor de tip HIIT (high-intensity interval training) mușchii îmbunătățindu-și treptat capacitatea de a dezvoltă forță rapid și de intensitate mare. - Dacă ar fi să ne raportăm la abilitățile fizice curente, comparativ cu cele ale strămoșilor noștri, putem trage concluzia că suntem mai puțîn înzestrați cu putere fizică fiindcă am ajuns să ne luptăm între noi în maniere diferite față de aceștia: prin intermediul armelor și al sportului, de exemplu. - Dacă ar fi să categorisim tipurile de exerciții fizice, acestea ar fi: aerobice de intensitate moderată, aerobice de intensitate mare și exerciții pentru dezvoltarea rezistenței (cu greutăți).

Losing the ones you love is an unimaginable thought. The author Sheryl Sandberg had lost her husband when no evidence announced his death. She started to raise her child by herself, fighting with very difficult times without the one she loved. We all had bad periods, became anxious or depressive, or, in the worst case scenarios, suffered from a tragic moment in our lives. Suffering is part of us, but remaining silent will never help. This is called the "mum effect" when people avoid sharing bad news I liked the part when the author wrote about the difficulties a widow confronts, having to raise the child without help. There are so many families that are in poverty risk and looks like there is no social protection for those families, which have to continue life without the support of both parents. I think a serious problem is money, but it's not only that. Too many factors need to be under government attention in situations like that. This book is about resilience and trying to find alternative paths when everything is looking worse.

Foarte multe informatii interesante si relevante existente in aceasta carte. Cumva, ideea de baza pe care am extras-o este ca dorinta de a vrea mai mult nu este intotdeauna cea mai inspirata dorinta a omului din viata de zi cu zi pentru ca acesta nu ajuge sa se bucure niciodata de reusite si de situatiile de moment. De asemenea sunt explicate foarte bine concepte precum: dependenta de droguri, dependenta de jocuri de noroc sau alte dependente. Desi, in capitolul dedicat politicii, imi pare ca se insista prea mult pe aspecte ce sunt dedicate si aplicabile doar in Statele Unite, dau cinci stele acestei cart

In primul rand, am anazlizat intai daca sa dau 4 sau 5 stele acestei carti. Am ales sa dau 5 intrucat, daca aplicam macar 20% din ce ne invata cartea in viata reala, am descoperi cat de mult ne putem imbunatati stilul de viata si felul de a fi. In al doilea rand, desi editia 2 a fost publicata in Romania in 2019 (prima editie cred ca a aparut in 2007), cartea are la baza niste cercetari din anii 2000. Cred ca intre timp lucrurile s-au mai schimbat, dar nu foarte mult. In rest, Joe Dispenza isi povesteste experienta sa de viata, intra destul de mult in zona tehnica si ne invata tehnici de inlocuire obiceiuri proaste cu obiceiuri bune.

A very nice biography about the business magnate, industrial designer, and engineer - Elon Musk. Even many of the events are told using an exaggerated note, Elon Musk's life is very interesting.

O carte care sintetizeaza importanta somnului pentru sanatatea fizica si cea a creierului. Nenumarate studii referentiate care dovedesc ca somnul de calitate si in cantitati recomandate poate preveni o buna parte din bolile mintale si, de asemenea, starea de bine de zi cu zi. Un istoric incantator despre somnul diverselor specii. De asemenea, multe recomandari pentru imbunatatirea somnului, dar si factori care influenteaza negativ calitatii si cantitatii somnului pe care e bine sa ii stii. Merita cinci stele, din punctul meu de vedere.

O lectura scurta, scrisa de un autor foarte bun. Daniel Goleman pare a fi unul dintre autorii care chiar inteleg foarte bine cum functioneaza creierul, facand referire in aceasta carte la importanta practicilor pentru a-ti ajuta creierul sa se mentina la functionare optima. Cateva exemple pe care Goleman le ofera in carte: importanta meditatiei si cat de important e sa incercam sa nu mai fim multi-tasking. In rest, sunt prezentate tot felul de schite cu creierul si cu componente din acesta raspunzatoare de diferite sarcini.

O carte decenta, pentru dezvoltare personala. Acum, daca ma raportez la ultimele carti citite ale scriitorilor din Statele Unite, toate au o structura identica. Incep cu o scurta poveste a autorului, despre cum a depasit el un moment dificil in viata, ca e vorba despre un accident, despre o depresie sau alte lucruri. De asemenea, este genul de carte care iti recomanda cativa pasi concreti pentru a te dezvolta. "Fa aia", "Fa aia" sau "Fa aia". Prefer sa citesc ceva si sa interpretez eu ce ar trebui sa fac. Poate e gresit, nu stiu. Desi acesteia ii dau patru stele, voi evita astfel de carti pe viitor. Dupa ce citesti 2-3-4 carti din Statele Unite despre "Dezvoltarea personala", parca ai impresia ca recitesti aceeasi carte.

Greu de facut un rezumat pentru aceasta carte. Pot spune ca, din nu situ ce cauza, nu am considerat ca Harari merita prea multa atentie. Poate si prin prisma faptului ca acest domeniu nu m-a atras pana acum. Bucuria vine ca, desi cartea e aparuta de cativa ani, am reusit sa o citesc. Este o carte extraordinara, care dezvolta obiceiurile, traditiile si valorile omenesti de la inceputuri pana in prezent. Multe intrebari pe care le-am avut si-au gasit un posibil raspuns (ramane de vazut daca este si raspunsul corect). Am aflat informatii atat cu privire la omul preistoric (cum isi procura hrana, ce forme de organizare aveau oamenii, cum se presupune ca a abordat omul relatia cu celelalte specii de oameni si chiar cum de a ajus sa fie prezent pe toate continentele). Mergand mai departe, vom intelege alte puncte de vedere cu privire la aparitia unor razboaie nu foarte indepartate in istorie. Totodata, aflam informatii contemporane, care poate ne-au scapat. Pe de alta parte, Harari a simtit nevoia sa aduca cateva poze din diverse cercetari, care te lasa fara cuvinte. Cu siguranta, recomand.

Desi am sarait peste cartea "Homo Deus", cartea "21 de lecții pentru secolul XXI" este o alegere de lectura foarte buna, la fel ca celelalte carti ale lui Harari. Desi din titlu pare ca este vorba despre un manual sau un indrumar de bune practici, eu nu il consider astfel. Consider ca aceasta carte m-a ajutat sa-mi pun intrebarile corecte pentru prezentul si viitorul meu si al familiei (desi, evident, este vorba despre prezentul si viitorul nostru, al tuturor). Cu siguranta intrebarile pe care Harari le propune spre dezbatere duc la niste raspunsuri ingrozitoare, la o lume a viitorului in care, daca nu luam masuri de pe-acum, cel mai probabil nu vom face parte din ea. De asemenea, subiecte precum inteligenta artificiala sau bioingineria sunt foarte bine prezentate, Harari simtind nevoia sa excluda prin argumente o eventuala acaparare a puterii a robotilor. E greu sa rezumi cele 21 de capitole foarte bune, dar de remarcat capitolul 21 despre meditatie, despre care Harati sustine ca l-a ajutat foarte mult. Recomand aceasta carte.

O carte foarte buna care explica foarte plăcut principiul de funcționare al creierului folosind metafore precum:"Cimpanzeu" - Sistemul limbic, "Uman" - neocortexul, dar și "Computer". Steve Peters este un psihiatru englez care lucrează cu mulți sportivi importanți. Este cunoscut în special pentru munca sa cu cicliștii britanici. Personal, am fost atras de faptul că a lucrat cu Steven Gerrard, o legenda a fostbalului britanic. În "Paradoxul cimpanzelui" putem regăsi un excelent manual de management al mintii, cum să-ți folosești mintea în diferite circumstanțe, dar și să înțelegem mai bine disputele care apar în creierul nostru în tot felul de situații. Prin metaforele folosite, dar și prin schițele introduse în carte, putem înțelege foarte ușor modul de funcționare al creierului indiferent de vârstă la care ne aflam. Recomand oricui este dornic să-și înțeleagă creierul și, de ce nu, unele decizii pe care le-a luat.

Nota autorilor de la începutul cărții m-a făcut deja curios. Christiana Figueres (fiica fostului președinte din Costa Rica (în trei rânduri)) și Tom Rivett-Carnac (un susțînător al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și autorul politicii privind schimbările climatice) descriu modul în care s-au găsit și s-au hotărât să conlucreze la aceasta carte. În prima parte a cărții, autorii vorbesc despre convenția de la Paris și asumarea responsabilității celor 195 de state de a reduce emisiile gazelor cu efect de sera până la anumite termene limita. Este prezentat și drumul parcurs pentru a ajunge la aceasta convenție. Un drum foarte anevoios, care a trecut prin eșecul din Copenhaga, dar a fost un succes la Paris în ciuda atentatelor care au avut loc cu doar o săptămână în urma. În partea a doua a cărții, autorii recomanda 10 acțiuni concrete pe care fiecare dintre noi ar trebui să le realizam într-o măsură considerabila, pentru ca în viitorul planetei noastre să aparem și noi, oamenii. Recomand tuturor celor care se gândesc la schimbările climatice din prezent și vor că acestea să nu fie și mai agresive în viitor.

Din păcate, "Originalii: nonconformiştii care fac lumea să progreseze", nu a fost o carte pe placul meu. Desi autorul Adam Grant (specializat în psihologia organizațională) se folosește de foarte multe exemple concrete și studii pentru a evidenția modul de gândire al oamenilor care ies din tipar, modalitatea prin care exemplele sunt redactate m-a făcut să pierd în repetate rânduri firul narațiunii. Cumva mă așteptam să găsesc idei originale inclusiv din partea autorului. În schimb, sunt expuse poveștile de business ale unor branduri și oameni care și-au pus amprenta în combaterea rasismului, răsturnarea regimurilor dictatoriale sau apărarea drepturilor femeilor. Sunt sceptic și cu privire la studiile prezentate (îmi pare că de la o vreme orice teorie ar avea cineva, sigur vă găși un studiu care s-o șuștină). Pe lângă asta, de multe ori m-am întrebat daca unele studii chiar au relevanta pentru a susține o idee. De exemplu unul dintre studiile redactate în carte: "Copii născuți primii în familie au mai mici șanse să fie originali" îmi pare extrem de forțat. Eu unul nu-i găsesc relevanta.

As the title said, "Daring Greatly. How the Courage to Be Vulnerable Transforms the Way We Live, Love, Parent, and Lead. In a world where “never enough” dominates and feeling afraid has become second nature, vulnerability is subversive." The author, Brene Brown, during twelve years, has made an interesting research, interviewing 1280 people (women and men), and extracted many interesting conclusions regarding vulnerability. The most interesting chapter for me was the second one, where the author debunks many myths regarding vulnerability. Long story short here, vulnerability isn't weakness. I also found many lectures about parenting and leadership. Even though the whole book is built talking about shame and maybe can change my opinion regarding shame, I completely disagree with many of the ideas.

În stilul propriu deja consacrat, Simon Sinek folosește metaforic termenul "Joc infinit" pentru a descrie mentalitatea potrivită atunci când vorbim despre business. În ziua de azi tot auzi diverse companii, posturi de televiziune, instituții de stat și alte organizații lăudându-se cu cifre și reușite, măsurate în contexte favorabile (Exemplu: Post de televizune: "Am fost lideri de audiență în minutul: 15:04 - 15:05, pe segmentul de vârstă: 31 - 41 ani, în zona rurală". Cu alte cuvinte, pentru a încercă să acapareze atenție, postul de televiziune a căutat niște cifre favorabile, cifre pe care imendiat le-au adus în atenția urmaritorilor). Sinek numește o astfel de atitudine "Joc finit". Un joc care te aduce în top pentru o clipă, un q sau un an, dar pe termen lung e și jocul care iți va aduce sfârșitul, fară a lasă mare lucru în urmă ta. Pe de altă parte, liderii cu mentalitate infinită sunt cei care nu se uită la astfel de indicatori de performanță, ci se gândesc la cum vă arată organizația din care fac parte în zece, două zeci de ani, când ei, cel mai probabil, nu vor mai fi acolo să culeagă roadele muncii. Văd în cartea lui Sinek un manual care nu ar trebui să lipsească din educația oamenilor de business, dar mai ales din educația politicienilor. Citind această carte, vezi cât de penibili sunt politicienii care nu uită să amintească poporului că au construit 10 km de autostrada în 2021, că România are cea mai mare creștere economică sau alte cifre alese cu grijă dintr-o mare de nereușite (P.S. Mă refer la politică din România). În "Jocul infinit" am găsit o mulțime de lecții de business, dar și lecții de viață.

O carte buna cu care să-ți începi anul, în special pentru cei care nu au reușit să adopte, încă, un stil de viață sănătos. Prof. Valter Longo este un biogerontolog și biolog de origine italiana, renumit în Statele Unite pentru studiile sale privind rolul genelor și al nutrienților asupra îmbătrânirii. În Rețeta longevității, prof. Valter Longo discuta despre cât de important este să adoptam un regim alimentar sănătos, bazat pe legume, leguminoase, fructe, semințe, grăsimi bune și, totodată, reducerea aportului de zahar și al produselor de origine animala. În vederea consolidării argumentelor, autorul a făcut numeroase studii pe șoareci, confirmate apoi pe oameni, studii din care a reieșit că adoptarea unei diete care imita postul atât pentru un om sănătos, cât și pentru oameni care se confrunta cu diverse boli (indiferent de stadiul acestora (cancer, diabet, boli neurodegenerative și altele)), pe lângă îmbunătățirea semnificativa a sănătății și reducerea extinderii bolii, o astfel de dieta ajuta și la reducerea efectelor diverselor terapii necesare pentru idepartarea bolii (de exemplu: chimioterapia). Mai găsim multe alte studii interesante, efectuate asupra centenarilor sau asupra persoanelor cu sindromul Laron care merita să fie citite. În final, autorul propune inclusiv rețete concrete pentru a adopta o dieta care imita postul pentru doua săptămâni. Recomand!

O carte din care, cu greu, pot spune că am reținut ceva util. Am citit varianta tradusă în limba română. Puteam fi sigur că titul "Inteligență erotică" este o traducere nu foarte fericită. Din punctul meu de vedere nu văd rolul cuvântului "Inteligență". În altă ordine de idei, în carte sunt regăsite foarte multe situații de cuplu, pe care autoarea, Esther Perel, psihoterapeut, le-a ascultat de la pacienții săi în cadrul întâlnirilor de la cabinet. Multe dintre poveștile autoarei sunt subiecte tabu la noi, dar mi-ar plăcea să aflu cât de mult adevăr se află în acestea.

În nenumăratele clipuri video de pe Youtube, Simon Sinek vorbea despre povestea pilotului americat "Johnny Bravo" și cum și-a salvat echipa într-o confruntare a trupelor militare în Afganistan. Cu această poveste Simon Sinek începe și cartea de față "Liderii mănâncă ultimii", o poveste care este un "ghid" de leadership pentru oricine. Este a două oară când citesc "Liderii mănâncă ultimii" și mă acaparează felul în care Sinek vorbeșde despre lecții de leadership, făcând paralele cu neurotransmițătorii care se eliberează în diferite situații. Poate că în partea a două a cărții, inclusiv în adăugările care au avut loc în 2017, Sinek a cam exagerat cu "milenialii" și cum ar trebui ei să procedeze la locul de muncă sau cum să gestioneze un angajator relația cu un milenial. Ca în celelalte cărți scrise de Sinek, apar și o mulțime de overview-uri asupra mai multor business-uri importante și felul în care liderii din aceste organizării și-au condus oamenii. Recomand "Liderii mănâncă ultimii". Recomand Simon Sinek

Epoca Omului (zisă și Antropocen) este epoca în care specialiştii susţîn că trăim acum. În "Antropocen acum" John Green (scriitor și vlogger) propune mai multe mai multe teme pe care le dezvoltă în capitole scurte. Fiecare tema reprezintă fie un moment, fie o descoperire, o invenție sau chiar un eveniment din Antropocen. Până și Ciumă are un capitol alocat. Primul capitol m-a atras foarte tare, fiind un capitol dedicat cântecului "You'll never walk alone", cântat de suporteri din toată lumea și toate sporturile, dar în special cântat pe Anfield de fanii lui Liverpool. Mai există un capitol dedicat Liverpool, și anume celebra poveste a lui Dudek, portarul care a aparat penaltiurile în finală din Champions League cu AC Milan. Fanii Liverpool vor fi încântați de John Green. Restul capitolelor se concentrează pe teme mai mult sau mai puțîn importante, dar cred că din fiecare tema rămâi cu ceva. Citind "Antropocen acum", mă imaginăm citind această carte undeva în viitor și mă gândeam cum ar fi fost că oamenii din antichitate să fi lăsat un astfel de dicționar al vremurilor trecute. E un exercițiu de imaginație interesant. Cu toate astea, acord Antropocen acum 4 stele.

Am descoprit "Drumul spre nelibertate" în 2022. Într-o perioada în care Rusia invadează Ucraina, spunând că nu face asta, ci desfășoară "operațiuni militare speciale" și invocă niște argumente aberante, o astfel de carte poate aduce lumină în mințile celor care încă au dubii și tind să creadă propaganda rusească. Timothy Snyder, un istoric specializat în istoria Europei Centrale, Europei de Est și istoria Holocaustului, vorbește în "Drumul spre nelibertate: Rusia, Europa, America" despre mai multe subiecte, toate invârtindu-se în jurul lui Vladimir Putin și regimului sau. Printre subiectele vizate, Timothy Snyder dezbate situația din Ucraina (în special din 2014 până înainte de escaladarea conflictului din 2022), implicarea Rusiei în alegerile prezidențiale din SUA din 2016, dar și nenumăratele încercări ale lui Vladimir Putin de a slabi Europa occidentală. Vladimir Puțîn, de cele mai multe ori invocând motive religioase sau rasiale, neputând să ridice Rusia, încearcă slăbirea adversarilor săi prin metode meschine. Într-un sistem corupt, într-o societate în care inegalitatea dăinuie, Vladimir Putin a creat un sistem care cu greu mai poate fi oprit. "Drumul spre nelibertate: Rusia, Europa, America" are la baza fapte reale, verificabile si argumente care nu pot fi ignorate.

În multe privințe, ideile lui David A Sinclair duc către o cale fantezistă. Ai tendința să te opreșți din citit când autorul vorbește cu atât de multă lejeritate depsre posibilitatea atingerii unor vârste neimaginate până acum. De asmenea, insistența pe anumite detalii tehnice, cel puțîn cele din debutul cărții, îți da impresia fie că nu este o carte bună, fie că este o carte scrisă pentru cei care au deja o bază de cunoștințe tehnice în domeniul biologiei imbătrânirii sau epigeneticii. Cu toate astea, studiile, datele științifice și argumentele oferite de autor, îți aduce pe drumul cel bun orice urmă de îndoială. David A Sinclair povestește despre multiple modalități de a-ți prelungi viață și, în special, viață sănătoasă; despre consecințele sociale și economice ale unei lumi în care decesul unor persoane la vârste precum 90, 100, 110 ani să nu mai pară "ceva normal, cât să trăiască?"; despre studii și nevoia de finanțare a cercetărilor în domeniul combaterii îmbătrânirii; dar și despre nenoia de a declara îmbătrânirea drept boală, în vederea facilitării investițiilor în acest domeniu. David A Sinclair identifica diverse afecțiuni care apar odată cu vârstă și consideră că prin combaterea fiecăreia dintre acestea, este posibilă atât prelungirea duratei medii de viață cât și a duratei maxime. De asmenea, autorul alocă suficientă atenție pentru nevoia complementarității dintre credință și medicină, considerând esențială nevoia creării de organe prin intermediul imprimantelor 3D sau obținerea acestora prin intermediul porcilor, lucruri care, în general, provoacă reacții negative când discutăm despre opinia publică credincioasă. Mă bucur că am alocat timp citindu-i cartea și am încheiat prin a-mi face o lista de lucruri pe care oricine le poate efectua pentru a-și mari șansele unui trăi mai sănătos și o viață longevivă

O carte dialog între Oprah Winfrey și dr. Bruce Perry despre trauma. O abordare interesantă prin care se subliniază importanța identificării diferitelor probleme prin simplă înlocuire a întrebării "Ce e în neregulă cu tine?" cu "Ce s-a întâmplat cu tine". Sunt relatate o mulțime de cazuri întâlnite de dr. Bruce Perry (psihiatru american, în prezent membru al Academiei de Traumatisme din Houston) și felul în a fost identificată sursă problemei.

O idee cu care, cu siguranță, rămâi după ce citești "Idei rebele. Puterea gândirii diverse" este aceea că diversitatea are un aport nebănuit asupra multor domenii. Unul dintre exemplele date de autorul Matthew Syed este CIA și lipsa de diversitate din cadrul agenției în 2001, dar și înainte de 2001, cu privire la atacurile teroriste din 11 septembrie. Multe decenii, CIA recruta doar bărbați albi, anglo-saxoni, lucru care, în percepția autorului, i-au făcut orbi la semnele că urmau atacuri teroriste fără precedent. O altă idee este importanța gândirii colective. Specia noastră s-a dezvoltat înspre nivelul de astăzi doar datorită capacității noastre de transmite urmașilor informații elementare supraviețuirii, dar și colaborării în grupuri mult mai largi, comparativ cu orice alte primate. Neanderthalienii, de exemplu, la nivel individual, aveau creiere mai mari decât homo sapiens, dar nu trăiau și colaborau în grupuri la fel de extinse ca oamenii. În orice organizație este nevoie de gândire diversă. Uitându-te în jur sau în trecut, vei observă că majoritatea organizațiilor caută "clone" ale persoanelor cu randament. Este o greșeală pe care cu toții o facem. Avem nevoie de oameni cu mentalitate și idei diferite de ale noastre și avem nevoie ca aceștia să își exprime ideile liber, fără a-și exprima opinia pe care liderul dorește să o audă (așa cum se întâmplă frecvent). Alte câteva idei dezbătute în carte: Importantă de a renunta la prejudecăți; Modelul de lider de prestigiu; Importantă de a renunta să luăm decizii sau să impunem standarde uitându-ne la valoarea medie. O carte foarte bună, care, în baza exemplelor, nu are cum să nu îți schimbe mentalitate.

Mai multe subiecte interesante sunt dezbatute in "Incognito". Autorul abordeaza subiectul memoriei procedurale - implicită - înseamnă că creierul reține anumite informații sau mișcări pe care mintea nu le poate accesa în mod explicit. Aici avem o mulțime de exemple: mersul pe bicicletă, legatul șireturilor. Cu cât mărești frecvența de efectuare a unei activități (să zicem un sport), cu atât mișcările se înregistrează într-o memorie pe termen lung, care devine din ce în ce mai greu accesibilă pentru mintea conștientă. O idee interesantă este dezbătură în capitolul 4. Aceea că, de multe ori, ne limităm la un univers propriu, acel univers care conține doar lucrurile cunoscute de noi. Un exemplu interesant este cu femeile care au 4 tipuri de fotoreceptori (tetracromatice) și pot vedea culori care, pentru majoritarea oamenilor, erau inexistente. Practic noi, oamenii, nu știm că nu știm de existența altori culori. Un alt subiect dezbătut este anozognozia - Nerecunoaștere de către un bolnav a propriei sale boli. Aici sunt amintite cazuri cu persoane care nu conștientizează că nu pot vedea, de exemplu, sau sunt contienti de anumite mișcări pe care le fac sau mișcări pe care nu le fac. Oamenii au prea puțin capacitatea de a alege sau a-și explică acțiunile, motivațiile și credințele. Creierul inconștient controlează majoritatea acestor aspecte. În carte sunt dezbătute și impactul și consecințele sociale ale acțiunilor creierului inconștient.

Șapte lecțîi și jumătate despre creier debutează cu jumătatea de lecție - despre evoluția creierului și originile acestuia. Am găsit noțiunea de "amfiocs", pe care nu am mai întâlnit-o în alte cărți. În primele lecțîi sunt dezbătute, de asemenea, multe subiecte extrem de interesante; autoarea Lisa Feldman Barrett punându-le într-o structura foarte ușor de reținut, simplistă, folosind chiar schițe și poze. Evident, ca în multe cărți din această categorie, sunt dezbătute subiecte precum: Modelul creierului triun, Legăturile care au loc în interiorul creierului, Creierul bebelușilor, dar și o idee interesantă despre secvența prin care efectuăm orice acțiune (creierul anticipează ce faci). O tema interesantă, pe care nu multe cărți o dezbat, este lecția 5. Ideea aici este că, fie intenționat sau nu, creierele noastre colaborează între ele. Suntem influențați de acțiunile celor din jur, așa cum acțiunile noastre îi influențează pe cei de lângă noi. Deși este o idee pe care, cu siguranță, mulți o avem întipărită în minte, nu strică să îi dăm o structura. În lecția 7 este dezbătută ideea abstractizării. Ce ne face pe noi, că specie, speciali, este că folosim niște simboluri - niște valori imaginare, ne punem de acord cu privire la acestea, și, astfel, obținem lucruri elementare specifice omului. Aici sunt o mulțime de exemple; de la litere la bani și altele. O carte care merita citita.

O carte despre leadership și coaching. Prima idee importantă pe care am notat-o este extrasă din rezumatul cărții "Coaching zi de zi" ("Capcană sfaturilor" este o continuare a cărții "Coaching zi de zi" (scrisă de același autor), iar autorul realizează un scurt rezumat al cărții anterioare pentru a apela la niște idei utile). Sunt detaliate cele trei sfaturi (principii) pe care ar trebui să te bazezi, dacă vrei să fii un coach (aș folosi mai mult termenul: mentor) penru cei din jur: "Fii leneș, Fii curios, Fii consecvent!". Evident, nu este vorba să fii leneș în adevăratul sens al cuvântului. O altă idee interesantă este metafora folosită de autorul Michael Bungay Stanier în a explică diferite tipuri de capcane în care putem cădea când vine vorba să dăm sfaturi sau recomandări celor din jur. Aici folosește metafora "Monstru" și îl împarte în trei categorii: Monstrul Spune, Monstrul Salvează și Monstrul Controlează. Regăsesc trăsături din cei trei monștri în comportamentul meu, uneori. La capitolul "minusuri", am de notat următoarele: - Este o carte schematizată, cu multe pagini în care sunt scrise doar câteva cuvinte; - Nu rămâi cu prea multe idei; - Autorul are tendita să facă trimiteri frecvente către site-urile sale unde ai putea găsi mai multe informații.

"[...] Odată ce înțelegem că depresia este, în mare parte, o problema colectivă provocată de ceva ce funcționează greșit în cultura noastră, devine evident că și soluțiile trebuie să fie - în mare parte - colective. Trebuie să ne schimbăm cultura, astfel încât mai mulți oameni să își poată schimbă viețile" supune Johann Hari în încheierea cărțîi "Legături Pierdute: Cauze reale ale depresiei și soluții surprinzătoare". Confruntându-se o mare parte din perioada adolescenței cu depresie și anxietate, Johann Hari apelează la medici de specialitate, care îi recomandă antidepresive pe motiv că depresia și anxietatea sunt doar o dereglare chimico-biologică a creierului, ce nu poate avea altfel de soluții. După o perioada de tratament, Johann Hari constată că dozajul pe care trebuia să îl ia trebuia crescut la o anumită perioada de timp, iar depresia și anxietatea tot reveneu. Mai mult, apăreau și efecte "adverse" cum ar fi ingrășatul. Jurnalist de profesie, Johann Hari pornește într-o călătorie (atât una fizică cât și una profesională), cu scopul de a descoperi cauzele depresiei și anxietății și soluțîi reale de a le combate. Cu toate că Johann Hari descoperă numeroase cauze ale celor două afecțiuni, observ că toate au ceva în comun: Deconectarea. Deconectarea de la o muncă fără sens, deconectarea de alți oameni, deconectarea de valori intrinseci și așa mai departe. Când vine vorba despre soluțîi, evident că principala soluție rămâne: Reconectarea. Singură modalitate funcțională, dovedită științific. O carte foarte bună!

Micile alegeri pe care le facem zi de zi, ne aduc uneori o oarecare anxietate, gândindu-ne dacă am ales opțiunea cea mai potrivită, dacă, oare, nu puteam face mai mult sau dacă bunăstarea noastră nu cumva a fost construită și spre disconfortul celorlalți (din păcate, din ce în ce mai puțini oameni se gândesc la asta).  De cele mai multe ori se dovedește a fi greșit să îți asumi vinovăția vreme îndelungată mai ales pentru decizii pe care nu le poți schimba.  Dr. Edith Eger a fost prizonieră de război la Auschvitz și, în ciuda faptului că este un supraviețuitor al acestui iad, a avut dificultăți zeci de ani în a vorbi despre experiența traumatizantă suferită acolo. Când însă a ales să accepte trecutul, poveștile ei inspiră generații întregi chiar și în prelegerile ținute la vârsta de peste 90 de ani. Ascultăndu-i povestea, îți vine un sentiment de rușine că ființe din aceeași specie au fost capabile de ororile din secolul trecut.