Viata trecuta a poporului roman este plina de intamplari de toate felurile, de la munca de fiecare zi la petreceri pline de fast, de la razboaie nimicitoare la inaltarea de impresionante biserici, de la scrierea cartilor la horele cantate si jucate de fete si flacai, de la iubiri si doruri la uri si plangeri, de la darnicie la egoism etc. Romanii si-au trait viata asa cum au putut, nici mai bine si nici mai rau decat altii. Nu exista popoare cu istorii bune si altele cu istorii rele, nici popoare cu trecut curat ca lacrima si plin numai de fapte bune, fata in fata cu altele, condamnate sa faca numai rele si sa fie urate, ci exista pur si simplu popoare egale, care trebuie respectate.

 

Ca sa putem intelege si face acest lucru, trebuie sa cunoastem trecutul nostru si al celor din jur. Faptul nu ne va ajuta prea mult sa prevedem viitorul – cum mai cred unii –, dar ne va face mai intelepti si ne va pregati sa intelegem mai bine si sa pretuim viata pe care o traim.