Serena vrea sa fie libera, sa calatoreasca si sa guste o vreme aventurile vietii angajandu-se ca dealer in cazinoul unui vas de croaziera. Acolo nimeni nu ii cunoaste familia bogata, educatia aleasa si mai ales pe Daniel MacGregor, magnatul financiar care ii este tata. Insa jocurile au fost deja facute, caci MacGregor, care isi doreste stabilitate si o casnicie pentru fiica lui, nu ii lasa nici o sansa cand il trimite dupa ea pe Justin Blade – partial indian comans si jucator desavarsit – intr-o croaziera pe Marea Caraibilor. MacGregor isi pune mari sperante in urmarile intalnirii dintre cei doi, dar firile lor pasionale si independente fac lucrurile mult mai complicate decat era de asteptat.
Insa, in acest pariu pe soarta, fie ca vor castiga, fie ca vor pierde, Serena si Justin sunt meniti sa fie impreuna, dovedind fara doar si poate ca, in cazul lor, norocul la carti nu inseamna ghinion in dragoste.
Fragment:
„Capitolul 5
Oricat si-ar fi spus ca nu era treaba ei, Serena nu se putea abtine sa nu se intrebe ce punea la cale Justin. Timp de doua zile nici macar nu il zarise. In tot acel timp nu pusese piciorul in cazinou. Nici nu fusese pe partea dinspre port a puntii Promenade, delectandu-se cu jocuri particulare, cel putin nu atunci cand ea trecu-se pe acolo in pauza.
Ce facea, se intreba Serena, pregatindu-se pentru ultima ei zi libera din croaziera. Un jucator trebuia sa joace, asa? Nu era genul care sa se multumeasca cu un joc de bingo in foaier.
O facea intentionat, decise ea, inchizand nasturii salopetei rosii. Incerca sa o sacaie. Nu ar fi fost deloc surprinsa daca, in timp ce ea muncea si se framanta, el si-ar fi petrecut timpul lenevind undeva la soare, stiind asta. Revoltator! Probabil acceptase si paharul acela propus de doamna Dewalter, concluziona ea si apuca peria de par. Pieptanandu-se cu miscari rapide si inversunate, Serena se mustra in oglinda micuta.
- Si ce daca? spuse ea cu voce tare. Daca se da la ea, nu se mai da la mine.
Ultimul lucru pe care si-l dorea in ultimele ei zile pe vas era o lupta constanta, verbala sau de alt fel. Deci, numai bine ca isi gasise altceva sa il tina ocupat; nu mai trebuia sa-si bata capul sa-l ignore.
O agita cand era in preajma ei. O agita si atunci cand nu era, isi zise ea, si arunca peria inapoi pe dulap. Unde era dreptatea? „Nu ma voi gandi la asta", decise Serena, asezandu-se pe jos sa-si puna sandalele. „Ma duc sa fac snorkeling si sa cumpar niste maruntisuri - o lada de whisky - si am sa ma distrez, adauga ea cu indarjire. Nu am sa ma mai gandesc la el."