Iubirile adevarate sunt accidentale. Imprevizibile. Apar in acele mai neasteptate momente din viata noastra, apar pentru a ne schimba. Atunci cand ni se intampla, noi suntem rigizi, impenetrabili, dar totusi cedam. Cedam fiindca toti vrem sa fim iubiti. Fatetele dragostei sunt diverse, la fel cum si oamenii se deosebesc, ceea ce este comun tuturor este dorinta. Eterna dorinta de regasire a celuilalt. Despre accidente si iubiri accidentale este romanul cu acelasi nume, scris de misteriosul romancier si dramaturg roman, Mihail Sebastian (nascut Iosif Hechter).

 

Un roman trairist, Accidentul cuprinde im cele aproape trei sute de pagini, zguduirile psihologice a doua personaje. Barbatul si femeia. Nora si Paul. Scriitorul ne introduce cu dibacie in atmosfera Bucurestilui iernatic. Ne atrage intr-un timp inghetat, ca mai apoi, pe masura ce deruleaza actiunea sa ne cucereasca definitiv. Linia subiectului se subtiaza atunci cand intre cei doi straini, uniti printr-un absurd accident, scanteiaza o iubire. Paul, prototipul  barbatului ce  sufera pe urma unei iubiri neamplinite, Nora o ipostaza a femeiei ce traieste in asteptarea a ceva inexplicabil. Odata intalniti, intre ei se leaga ceva misterios. Ceva ce le va schimba viata. 

 

Acest roman poate fi citit oricand, fiindca pana lui Mihail Sebastian este usoara, stie sa hipnotizeze cititorul si sa-l incerce. Este o scriitura confesiva, o relatare a posibilitatilor de regasire  si vindecare a celor ce au nevoie de iubire. Cuvantul cheie, ar fi acesta vindecare - a bolilor sufletesti, a rumegusului launtric, ce framanta omul de toate vartele.  O posibilitate in acest sens este escapada la munte pe care cei doi o simt drept o chemare. Ajunsi la Predeal, Paul si Nora lasa in urma toate durerile si neimplinirile. Muntii tamaduiesc ranile. Muntii si schiurile. Viteza, oboseala placuta si caldura focului din camin. Ce mai trebuie omului pentru a se simti bine? Lectia pe care am insusit-o eu din aceasta carte este ca noi suntem cei care ne cladim iluzii, ne baricadam in ele ca-ntr-o cetate. Ne speriem de schimbari, ne incrustam in propria gaoace. Dar, se intampla uneori ca cetatea sa fie asaltata si noi eliberati. Se intampla uneori accidente. - Dorina Popovici