Abordarea unor teme din domeniul filosofiei mintii este (inca) o intamplare destul de rara in filosofia romaneasca, motiv pentru care initiativa lui Ionut Mladin merita apreciata de la bun inceput. Filosofia mintii (sau a mentalului) este considerata de catre unii cercetatori contemporani drept ramura cea mai importanta a gandirii filosofice din ultimele decenii, ea fiind perceputa ca o prelungire fireasca a "turnurii lingvistice", in ipoteza ca o intelegere adecvata a limbajului are nevoie de o corecta intelegere a mintii.

Din multitudinea de probleme cu care se confrunta filosofia mintii (raportul corp-minte, problema altor minti, problema identitatii personale, locul mintii in lume, problema eului, a actelor cognitive, a constiintei si intentionalitatii etc.), Ionut Mladin a ales o tema clar circumscrisa, aceea referitoare la relatia cognitiva dintre starile mintii si experienta, respectiv si-a propus obiectivul major de a investiga si de a explica pe baze cognitiviste relatia amintita. Cu precizarea, inca de la inceput, ca nu urmareste sa vorbeasca despre "minte" in general, ci doar despre "starile mentale" in raport cu experienta.