Aldous Huxley a scris Cantec de lebada in 1939, dupa ce a parasit Anglia ca sa se stabileasca in California. Romanul reprezinta critica autorului la adresa culturii americane a vremii lui, cu narcisismul, superficialitatea si obsesia pentru tinerete pe care le observa peste tot in jur. Jo Stoyte, protagonistul, un milionar californian obsedat de apropierea mortii, afla de existenta unui nobil englez care a descoperit o modalitate de a-si prelungi viata. Stoyte calatoreste in Anglia si il intalneste pe longevivul nobil, care insa pare sa-si fi pierdut, de-a lungul timpului, firea umana, preschimbandu-se intr-o faptura simiana. Acest lucru nu schimba cu nimic decizia milionarului de a ocoli moartea cu orice pret.