Sindromul arogantei Vol.1
"Strada aviator Petre Cretu era usor de gasit, daca stiai zona, iar Ninel Gotcan mai fusese in vizita la „Invatator” de vreo cateva ori, asa ca a nimerit din prima. „Oare ce-o mai avea sa le spuna de data asta?” In ultima vreme, ii cam lasase de capul lor. Un tip imbracat in costum de culoare inchisa si privire taioasa il cerceta de sus pana jos si-i facu semn sa intre intr-o salita, de fapt, un fel de biblioteca, unde se adunasera vreo 10 persoane. Ninel intra putin ezitant si se aseza pe un scaun mai din spate. Se saluta cu cei mai multi dintre invitati, intrucat se stiau cel putin din vedere, daca nu facusera si ceva afaceri impreuna. Toti erau fosti ofiteri din securitatea lui Ceausescu, care se descurcasera mai bine sau mai rau, fiecare dupa cat il dusese capul, curajul, tupeul si stiinta relatiilor interumane. Invatatorul fusese si el general in DIE, adica Directia de Informatii Externe, si, dupa Revolutie, fusese trecut in rezerva, dar avusese abilitatea sa infiinteze o organizatie mai mult sau mai putin secreta, in jurul careia stransese mai toti fostii ofiteri superiori din DSS, cam de la maior in sus, dar patrunsesera si cativa capitani mai dotati. I-a spus SSO, adica Secret Service Organization, pentru ca deja se purta engleza si, de-a lungul timpului, a avut grija ca mai toti fostii colegi sa se pricopseasca, adica sa duca o viata imbelsugata, chiar daca nu fusesera in stare sa puna pe roate vreo afacere profitabila sau sa obtina o pozitie la varful esichierului politic. Li se gasisera posturi prin nenumaratele organisme guvernamentale, al caror rost nu-l stiau nici cei care le infiitasera, iar celor mai in varsta li se asigurasera pensii la nivelul salariilor din tarile occidentale.
- Cine nu a venit pana acum nu mai poate intra, spuse zambind usor Invatatorul."
Descrierea produsului
"Strada aviator Petre Cretu era usor de gasit, daca stiai zona, iar Ninel Gotcan mai fusese in vizita la „Invatator” de vreo cateva ori, asa ca a nimerit din prima. „Oare ce-o mai avea sa le spuna de data asta?” In ultima vreme, ii cam lasase de capul lor. Un tip imbracat in costum de culoare inchisa si privire taioasa il cerceta de sus pana jos si-i facu semn sa intre intr-o salita, de fapt, un fel de biblioteca, unde se adunasera vreo 10 persoane. Ninel intra putin ezitant si se aseza pe un scaun mai din spate. Se saluta cu cei mai multi dintre invitati, intrucat se stiau cel putin din vedere, daca nu facusera si ceva afaceri impreuna. Toti erau fosti ofiteri din securitatea lui Ceausescu, care se descurcasera mai bine sau mai rau, fiecare dupa cat il dusese capul, curajul, tupeul si stiinta relatiilor interumane. Invatatorul fusese si el general in DIE, adica Directia de Informatii Externe, si, dupa Revolutie, fusese trecut in rezerva, dar avusese abilitatea sa infiinteze o organizatie mai mult sau mai putin secreta, in jurul careia stransese mai toti fostii ofiteri superiori din DSS, cam de la maior in sus, dar patrunsesera si cativa capitani mai dotati. I-a spus SSO, adica Secret Service Organization, pentru ca deja se purta engleza si, de-a lungul timpului, a avut grija ca mai toti fostii colegi sa se pricopseasca, adica sa duca o viata imbelsugata, chiar daca nu fusesera in stare sa puna pe roate vreo afacere profitabila sau sa obtina o pozitie la varful esichierului politic. Li se gasisera posturi prin nenumaratele organisme guvernamentale, al caror rost nu-l stiau nici cei care le infiitasera, iar celor mai in varsta li se asigurasera pensii la nivelul salariilor din tarile occidentale.
- Cine nu a venit pana acum nu mai poate intra, spuse zambind usor Invatatorul."
Detaliile produsului